1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.
2Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.
3Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.
4În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei.
5Către Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat.
6Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.
7Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8"Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el".
9Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.
11Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute.
12Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat.
13Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.
14Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele.
15Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.
16Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât.
17Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele.
19Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.
20Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți.
21Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea.
23Izbăvește-mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia mea.
24Spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L pe El, toată seminția lui Iacob slăviți-L pe El!
26Să se teamă de Dânsul toată seminția lui Israel.
27Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28Nici n-a întors fala Lui de la mine și când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor.
33Că a Domnului este împărăția și El stăpânește peste neamuri.
34Mâncat-au și s-au închinat toți grașii pământului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se coboară în pământ.
35Și sufletul meu în El viază, și seminția mea va sluji Lui.
36Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște și ce a făcut Domnul.