1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ș i cu o haină;
3Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;
6Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului.
7Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape.
8De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
9Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape;
12Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli.
13Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor;
16Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului;
17Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.
18Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib.
19Locașul cocostârcului în chiparoși. Munții cei înalți adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20Făcut-ai luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său.
21Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii;
22Puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca.
24Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara.
25Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26Marea aceasta este mare și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari.
27Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;
30Dar întorcându-ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce.
31Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului.
32Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă.
34Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.