1În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
3Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,
5În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
6Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
8În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
9Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
11Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat?"
13Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
14Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
16Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
17Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.