1Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3Intrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit.
4Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,
11Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12Și mi-am smerit cu post sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.
13Și m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.
14Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.
15Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17Mântuiește-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,
18Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gura lui.
19Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20Să nu-ți întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,
22Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
23Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
24Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
25Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
26Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
27Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește;
28Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
30Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui.
31Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;
32Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.
33Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare și-L voi preamări pe El cu laudă;
35Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.
36Să râdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!
37Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.
39Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;
40Și seminția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.