1Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
2Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
3Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
4Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
5Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
6Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,
7Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
8Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
9Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.
10Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles.
11Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.