1Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne-au spus nouă
2Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
3Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulțit.
4Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i-a izbăvit pe ei,
5Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.
6Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacob;
7Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.
9Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai rușinat.
10Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.
11Iar acum ne-ai lepădat și ne-ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;
12Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
13Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne-ai risipit;
14Vândut-ai pe poporul Tău fără de preț și nu l-ai prețuit când l-ai vândut.
15Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;
16Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
17Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinea obrazului meu m-a acoperit,
18De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.
19Acestea toate au venit peste noi și nu Te-am uitat și n-am călcat legământul Tău
20Și nu s-a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s-au abătut de la calea Ta,
21Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere și ne-a acoperit pe noi umbra morții.
22De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
23Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.
24Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.
25Deșteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până în sfârșit.
26Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?
27Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
28Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău.