1Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
2Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.
3Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape.
4Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
5Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
6Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat numele Tău.
7Că au mâncat pe Iacob și locul lui l-au pustiit.
8Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
9Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
10Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,
11Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.
12După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
13Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
14Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi-ne-vom ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.